„Cumintenia Pamantului”

?

Pe cine refuzi, cand refuzi?
Despre cine este vorba aici in poza asta de mai sus?

Despre „barbatii astia” care numai la un singur lucru se gandesc
sau despre „cumintenia” care isi refuza ea siesi
placerea, bucuria de viata,
care isi refuza ea singura iubirea…?

Ce refuzi? Ce inhibi?
Ce din convingerile tale
sau mostenite de la mama, bunicile, strabunicile tale…
de la femeile din contextul tau cultural…
convingerile tale despre feminitate,
despre sexualitate,
despre senzualitatea ta…
despre energia ta feminina…
ce din toate astea mai este cu adevarat benefic in viata ta?
Ce mai este de actualitate?
Ai stat cu lista ta de convingeri sa le evaluezi,
sa le simti daca mai sunt sau nu despre tine?

Daca simti ca nu-ti sunt bune,
oare cat timp iti mai poti permite sa „tii la ele”,
sa stai cu ele, sa traiesti in virtutea lor?
Cam pe la ce varsta te gandesti ca e potrivit
sa te bucuri de tine,
de corpul tau,
de tine ca femeie?

Cam cand crezi ca e ok sa „iti vina mintea la cap”,
pe la… 85-90 de ani?
Nu-i rau nici atunci dar n-ai vrea sa FII TU inca de pe acum?

Cand ti-ai dori sa traiesti in deplina libertate tu cu tine?
Sa te placi tu pe tine? Sa iti dai voie sa simti toata placerea si bucuria?

Toate intrebarile astea mi le-am pus si eu
si… ce credeti ca mi-am raspuns?
Mi-a fost foarte greu… recunosc… sa renunt la ele.
Of… stiu cum e.
Dar am stat cu intrebarile astea
pana cand mi-am dat raspunsuri din adevarul meu profund.
I-am permis femeii profunde din mine sa raspunda sincer.

Si ce eliberator a fost sa creez alt spatiu nou, sanatos, curat, al meu…

Tu cum esti? Ai si tu in minte lista ta de convingeri?
Ce te tine acum sa te bucuri de tine cu toata libertatea?
Vrei sa-mi impartasesti?
Raspunde-mi doar mie, ia-ti timp si scrie…
stai cu tine si cu raspunsurile la intrebarile mele de mai sus.
Vezi ce iti apare si raspunde-ti tie sincer…
Esti tu cu tine, nu te mai opri sa fii sincera cu tine…