Menu
Sunt 6 ani de cand inteleg
si ma conectez cu problemele femeilor
dincolo de frumoasele lor masti si scuturi
pe care si le-au pus in urma dezamagirilor, frustrarilor, traumelor, tristetilor, lipsei de afectiune, lipsei de iubire…
6 ani este o cifra “oficiala” pentru ca simt ca fac asta de o viata
si simt atat de multa apreciere
pentru cat de profund va ridicati vibratia pentru a obtine rezultatele pe care vi le doriti…
si ati obtinut rezultate atat de frumoase, vieti s-au schimbat in bine in mod masurabil…
pentru ca ceea ce ati dorit sa schimbati a fost atat de puternic incat ati vrut si v-ati conectat la intentii inalte pentru sine.
- Sentimentul de a fi insuficient de buna ca mama
- Lipsa de conectare in relatia de cuplu
- “as vrea si eu sa arat bine, sa ma simt bine in corpul meu”
- n-am timp deloc pentru mine
- meditatie? Cand s-o mai fac si pe asta (…desi tare as vrea sa imi dedic timp si energie si mie…)
- sunt blocata in viata mea si nu stiu cum sa ies de aici si sa imi fie si mie bine
Zilele acestea implinesc 6 ani de cand am inceput sa folosesc Theta Healing ca instrument in sedintele individuale. In timp am adus si elemente de hipnoza, cunoastere de parenting, de comunicare non-violenta, intelegerea traumei psihice, experimentarea eliberarilor somatice si multa experienta in ceea ce priveste rolul de parinte si cum ne conectam cu copiii nostri astfel incat sa ii intelegem si sa le fim aproape in evolutia lor, multe suisuri si coborasuri in relatia de cuplu din care am invatat sa crestem si sa ne sprijinim unul pe celalalt, multe descoperiri personale din diversele domenii din viata mea… Cu cat renunt la mai multe “greutati”/”bagaje” din viata mea, cu atat imi este mai simplu sa vad clar, fara judecatile mele, cu atat imi este mai usor sa ma folosesc de intuitie pentru a “citi” si ghida cu claritate.
Va multumesc tuturor ca mi-ati fost aproape, ca mi-ati fost alaturi!
Si … pentru ca saptamana viitoare este aniversare dubla (6 ani de Theta Healing si ziua mea de nastere) + dragobete, as vrea sa va fac niste cadouri, astfel incat sa aiba cat mai multe femei acces la cateva instrumente de reprogramare a mintii care au dat rezultate fantastice:
conectare cu propriul corp, scaderea in greutate, atingerea de performante in sport, elasticitate, agilitate, anduranta
dar si rezultate masurabile in domeniul financiar si al carierei
sau al relatiei de cuplu si al atmosferei de familie
Urmeaza sa vin cu o oferta de sarbatoare care sa dureze doar intre 24.02 si 03.03.2019! Duminica va veni si emailul cu oferta, fiti pe faza!
Dar pana atunci m-as bucura daca mi-ai scrie un reply despre tine, pentru ca eu citesc si raspund cu mare bucurie mesajelor voastre:
Nimic nu este intamplator asa ca iti recomand sa fii deschis si sa vezi ce te-a adus aici.
OLTEA T HEALING SRL
CUI: 45051381
Un răspuns
Buna Oltea! Te urmăresc cu drag pe Facebook la recomandarea unei prietene. De multe ori m-am gandit ca mi-ar fi de folos sa iau legatura cu tine, dar mereu am fost nevoita sa renunt din cauza partii financiare.
In seara asta ma uitam pe aici si am gasit acele întrebări de mai sus (stiu ca sunt din 2019). Simt nevoia sa raspund si eu la ele doar pentru a ma descarca. Simt ca trebuie sa spun cuiva. Daca primești acest mesaj, din suflet imi doresc sa nu deranjeze.
Cum arata viata mea acum?
Sunt mama, iar de aproape 2 ani fiecare zi e aproape identica. Treburi casnice, gatit, avut grija de copil. In fiecare zi de la capat. Intr-un oras fara prieteni(am cunoștințe, „prietenii” toti sunt defapt prietenii iubitului meu). In vreme de pandemie plus super exagerarile iubitului meu de a proteja copilul, ma bucur si cand vine postarita sau un curier pana la usa. Am ajuns sa ma bucur asa mult cand vorbesc cu cineva. Cu oricine.
Rezultate privind corpul meu. Ah, am luat peste 30 kg in sarcina, am ramas cu +20, am tinut diete aproape 1 an, tot nu am reusit sa slăbesc cat mi-am dorit, apoi m-am ingrasat iar si tot asa. Am 10 kg plus fata de cum eram înainte. Ma simt foarte complexata din cauza asta, nu am timp pt mine sa ma ingrijesc mai deloc, ma imbrac mai mereu cu același haine, efectiv nu mai sunt cum eram mai demult, sufar din cauza asta.
Relația cu copilul. Am vrut sa particip la work shop vara aceasta. Atat de rau imi pare ca nu am făcut-o. E o poveste atat de lunga aici. Ma lupt cu mine sa fiu o mama buna.
Mama mea nu mi-a oferit deloc afectiune, atenție. Nici nu cred ca s-a jucat vreodată cu mine. Nu imi amintesc macat un sarut pe frunte de la ea. Tipa foarte mult. Nu am avut niciodată o relatie buna cu ea, nu am considerat-o prietena niciodată. Am realizat ca o copiez. Sau nu stiu cum sa ma exprim. O iubesc enorm pe fetita mea. Toata ziua o pup si ii zic de multe ori ca o iubesc. Dar, tip la ea, ma aprind repede. Regret foarte mult apoi. Am senzația ca nici nu prea stiu sa ma joc cu ea. Nu mi se pare ca o atrag atat de mult in asta. Cand se joaca cu tatăl ei, o aud mereu cum rade foarte tare. Cand o bag eu la somn, se duce mai departe de mine si se culca. Fără joaca, alintaturi. Cand o baga tatal ei la somn, sta mai mereu lipita de el, cauta mereu sa se joace sau il călărește. Avem o camera de supraveghere montata in dormitor si am urmărit de multe ori asta. Ma bucur cand o vad vesela, dar pe mine ma îngrijorează sa nu fie o relatie distanta intre noi, chiar daca are abia 2 ani. Imi este frica sa nu fie ea cu mine asa cum am fost eu cu mama mea. Eu sunt conștienta de greșelile mamei mele si incerc din rasputeri sa nu le fac si eu. Dar parca nu vad intre mine si fetita mea ce vad intre alte mame cu fetele lor. Imi doresc sa fiu cea mai buna mama dar parca ceva lipsește.
Relația cu partenerul. Aici e rau. Suntem de 4 ani împreună, nu suntem căsătoriți si avem o fetita de 2 ani. E mai mare cu 10 ani decât mine.
Relația nu prea e relatie…Familie nici atat. Familia lui e mama si sora lui.
De cand am nascut numai in certuri, jicniri. Simt ca nu valorez nimic pt el. O cearta a degenerat asa tare ca m-a lovit foarte tare. Era cu fetita in brate chiar. Nu prea exista comunicare intre noi. El merge la munca, vine acasa, merge cu fata afara, sau sta cu ea daca rămâne acasa. In acest timp eu doar la bucatarie, sau ce mai e prin casa. In afara ca sta cu fata nu ma ajuta la nimic. Si sincer…ca sta cu fata nu il consider ajutor…cred ca este doar timp petrecut alături de fetita. Ma simt mereu ignorata, nu sunt deloc apreciata. Gatesc zilnic si imi spune mereu ca ce fac eu pt el. Am fost pe punctul de a pleca cu fata in septembrie de acasa, sa ma despart de el. Pt ca efectiv nu mai suportam atatea certuri si atatea jicniri. Dupa intervenția parintilor am rămas, nu ne-am mai certat dar in bine nu s-a schimbat nimic. El cu ale lui, eu cu ale mele. Cu banii separat. Asta asa pe scurt, ca sunt defapt atat de multe aici.
Cred ca as putea sa scriu pana dimineața sau chiar mai mult. Dar am încercat sa ma descarc in cateva randuri.
Inca odata, imi cer scuze pentru ca am indraznit sa scriu la aceasta postare atat de veche. Dar asa am simtit.
Imi doresc candva, cand se vor aseza unele lucruri, sa pot face câteva ședințe. Pana atunci, te urmăresc cu drag!