In clasa I, la noi la scoala au venit cativa instructori – tin minte ca sigur era o femeie printre ei, mai mult nu mai stiu – de la scoala sportiva de la Onesti, sa aleaga dintre noi fetite potrivite pentru gimnastica, viitoare Nadii Comanici. Ne-au aliniat pe holul din fata clasei si, trecand prin fata noastra, ne faceau semn cu mana sa facem un pas in spate repetand fiecareia “Tu esti grasa”, “Tu esti grasa”… In final au ales-o pe Cristina si ne-am simtit respinse si neadecvate toate celelalte “grase”. Pe Cristina insa nu au lasat-o bunicii ei sa mearga la scoala sportiva si lucrurile s-au linistit.
Am mers in acea zi acasa comunicandu-le parintilor mei cu ceva tristete ca “sunt grasa”. Tristetea era mai mult legata de sentimentul de respingere, de a nu fi fost si eu aleasa. Eu nu ma percepeam nici grasa nici slaba, pur si simplu eram normala asa cum eram. Parintii mei mi-au explicat atunci ca instructorii cautau fetite deosebit de slabe pentru ca acelea sunt standardele la scoala sportiva. Am inteles explicatiile lor si totusi mi-a ramas un gust amar.
Matusa mea era profesoara de latina la liceul sportiv de la Onesti. Mi-a povestit cativa ani mai tarziu cat de mila ii era de fetitele de la gimnastica pentru cat de crunt erau batute. Tot atunci am inteles motivul pentru care Cristina nu a mers la gimnastica de fapt, bunicii ei au protejat-o. A “ratat” sa devina o “Nadia Comanici”…
Oare?
Ani de zile mai tarziu am eu copiii mei, pe care vreau sa ii cresc cat pot de relaxati referitor la performante de toate felurile. Si asta pentru ca am inteles ca exista la nivelul creierului un motiv demonstrat stiintific prin care invatam mai bine si mai usor atunci cand suntem bucurosi si nu stresati. Stresul (adrenalina prin activarea amigdalei) te opreste din a invata, a fi cu bucurie cine vrei tu sa fii. Nu putem si nici nu vrem sa ii tinem pe copii sub un clopot de sticla, dar e clar ca prin presiune, umilinta, bataie, santaj emotional rezultatele sunt muuuult mai slabe decat in cazul bucuriei si al placerii. Iata despre ce este vorba, explicatia unui fenomen foarte simplu care tine de creierul uman si pe care vreau sa il explic in 4 puncte si in cuvinte cat mai simple. Atentie:
  • activarea amigdalei (stresul prin producerea de adrenalina) face ca sangele din creier sa se duca in membre si astfel creierul este mai putin irigat, deci cand suntem stresati nu prea mai gandim usor ci mai degraba suntem in stare de lupta si fuga.
  • Invers, cand hipocampul este activat, hormonii fericirii (oxitocina) te fac sa te simti bine si sa se activeze invatarea mult mai usor.
  • Inca ceva: adrenalina inhiba oxitocina.
  • Si producerea de adrenalina este “contagioasa”, deci cineva stresat in apropiere ii streseaza si pe cei din jur.
Deci, altfel spus, daca vrei sa inveti cu mintea, cu corpul, sa inmagazinezi experientele de viata intr-un mod eficient, asadar fie ca sunt de natura fizica, intelectuala sau emotionala, creierul tau este facut (s-a demonstrat stiintific, repet!) sa faca asta cel mai usor atunci cand esti relaxat si bucuros, cand te simti bine pur si simplu. Invers, daca cineva sta cu “biciul” pe tine sa inveti, creierul se blocheaza, tu te chinui sa performezi (de teama “biciului”) dar nu poti in mod real.
In practica mea de terapie intalnesc oameni cu probleme emotionale referitoare la materii invatate in scoala si de cele mai multe ori relatia cu adultul este cea care a dictat blocajul. De cele mai multe ori, in momentul in care copilul a intrat in contact cu persoana de la care trebuia sa invete ceva nou in scoala (in cazul meu fizica, chimie, sport si mai am cateva…) dinamica relatiei lui cu acel adult a condus la felul in care a invatat (sau s-a chinuit sa invete) acea noua materie. Si aici vreau sa accentuez ca este o dinamica in relatia celor doi, nu este numai si numai vina adultului. Ma refer la faptul ca si copilul poate avea particularitatile personalitatii lui – mai sensibil, mai timid, mai dinamic, mai jucaus – care il pot face sa nu se simta in largul lui in prezenta adultului, si el la randul lui cu particularitatile lui. Desi am crede ca un adult trebuie sa poata gestiona intr-un mod empatic emotiile unui copil, a-i fi alaturi intr-un mod natural si firesc, totusi cei mai multi adulti nu stiu sa faca asta pentru ca nu au invatat nici ei iar cei mai multi dintre adulti nici nu sunt interesati sa isi depaseasca aceasta conditie. Tot in aceasta categorie intra si profesorii, invatatoarele, educatoarele, instructorii de sport si parintii.
Si la adulti, acest blocaj de a comunica firesc cu copiii provine din propriul lor blocaj, din vremea copilariei, cand si ei au fost supusi aceluiasi proces descris mai sus si au ramas cu sechele. Inteleg ca le e greu sa priveasca acolo, pentru ca si suferinta lor este mare. Totusi, cu ghidaj specializat, cu o persoana empatica alaturi poti depasi orice “munte” de emotii greu de dus care pare de netrecut. De cele mai multe ori, subconstientul creeaza un fel de zid gros in fata durerii sufletesti ca sa nu o mai simtim si ni se pare ca putem sa ne traim viata normal. Agresivitatea cu care am fost tratati devine un cerc vicios din care doar cu intentie profunda de schimbare putem iesi. Dar asta nu inseamna ca rana nu este acolo, dincolo de zid, nu inseamna ca nu supureaza si nu se infecteaza mai departe, doar daca am pus un zid in fata ei.
In experienta mea de lucru cu clientii mei, descopar – cu tristete – “ziduri” de tot felul si care se manifesta inclusiv sub forma de boli si afectiuni ale corpului. Prin munca cu subconstientul cele mai multe “ziduri” pot fi vindecate, dizolvate. De foarte multe ori s-au petrecut in urma sedintelor mele inclusiv vindecari fizice – infirmarea diagnosticului de cancer, disparitia durerilor de spate, reglarea valorilor hepatice, infirmarea diagnosticului de infertilitate, disparitia alergiilor, etc.
Insa conditia nr. 1 pentru depasirea blocajelor si vindecare este sa vrei, sa vrei cu adevarat si sa cauti solutia potrivita. Intentia trebuie sa existe la un nivel profund si nu numai la cel declarativ. Este asadar nevoie sa vrei o schimbare, sa iti doresti sa depasesti ce te opreste, sa ai intentia de a te cunoaste la un nivel profund si atunci vei gasi vindecarea ta.