Confesiune. Despre gasirea feminitatii.2

A venit vara si multe dintre noi ne scoatem de pe la fundul sertarelor costumele de baie cu un fel de dor de un trecut in care a aparea in costum de baie pe plaja era simplu… Va recunoasteti? Cine nu se recunoaste poate sa nu mai citeasca, esti in continuare perfecta si probabil nu cunosti sentimentele acestea de “jena” a multelor dintre noi.

As vrea sa va vorbesc despre cum am abordat nevoia mea de a fi plina de vitalitate si de sanatate, de a ma simti bine in corpul meu si despre drumul meu de a mi-l implini: prin alinierea cu intentiile mele profunde.

Asadar, pentru noi, celelalte, stim ca urmeaza si mersul la mare si scoatem costumul de baie de prin sertar… Ne-am dori ca “lucrurile” sa fi ramas la locurile lor… Ne inchipuim cum am arata cu vreo XX kg mai putin… incercam sa ne aducem aminte despre “cum aratam mai demult”.

Apoi multe dintre noi avem asa un impuls ca poate se mai pot “aranja lucrurile” cu putina dieta si ceva sport si avem o fractiune de timp gandul ca am putea reusi pana plecam in 3 saptamani la mare… Apoi devenim realiste si – cunoasteti? – autocritice si descurajante si ne lipsim de orice sansa sa scapam de cele XX kg in 3 saptamani.

Ce se intampla mai departe? Scade stima de sine, scade bucuria de viata, stresul interior creste si curge cu blamarile pentru “lenea” de a nu fi facut sport si dieta din timp si apare o promisiune facuta la presiunea proprie ca de la anu’ vom incepe din vreme – si asta in timp ce stim ca am mai promis in ultimii 15 ani tot asa…

Cine se recunoaste sa ridice mana 🙂

Asadar ce e de facut?

As vrea sa povestesc putin din povestea mea si cele cateva invataturi din ultimul an. Am descoperit ca sufeream de stress si epuizare. Nu am crezut asta pentru ca nu imi dadeam voie sa fiu “in neregula”, faceam eforturi sa fac fata si credeam ca este oboseala acumulata dupa nasterea copiilor si lipsa de timp pentru mine. Totusi am vazut ca alti oameni nu sunt la fel ca mine, chiar daca au copii si o viata asemanatoare mie. Tiparele mentale de auto-blamare ziceau ca “ma alint” si ca ar trebui sa “imi vin in fire” – asa mi se zicea si in copilarie cand emotiile mele erau prea greu de dus pentru ceilalti – si ca daca ma disciplinez si imi termin treburile la timp, merg la culcare si dorm suficient va fi apoi totul bine. Si “ma alint” asta imi inchidea portile catre a cerceta ce ma supara de fapt si sa descopar ce mi-ar face bine…

Cheia a fost si este in acceptare, am ales sa ma accept pe mine insami oricate kilograme as avea, oricum as fi eu. Acceptare. Aceasta acceptare nu inseamna ca ma tolerez si ca inchid ochii la defectele mele ci inseamna a accepta ca sunt cine sunt in urma experientelor mele de viata si ca, daca “ma cert” pentru cine (nu) sunt eu, nu voi reusi sa vindec ce ma doare in interiorul meu. Si adevarul e ca trebuie sa aleg din nou si din nou sa ma accept cu toate cele pentru ca deseori ma surprind judecandu-ma si criticandu-ma…

Din punctul acesta de vedere, povestea este complexa si sunt recunoscatoare ca am si eu oameni dragi cu care lucrez terapeutic pentru mine, dincolo de lucrurile pe care le descopar si lucrez eu cu mine in meditatie. Pentru ca asa pot sa cercetez si eu in siguranta psihoterapiei lucruri vechi si dureroase ramase cu mine din copilarie. Chiar daca si eu lucrez cu oamenii pentru ranile lor sufletesti tot mai bine este sa lucrez pentru mine cu altcineva – si asta le este multora clar – dar altii se intreaba de ce merg la altcineva daca eu insami lucrez in sedinte individuale cu oameni pentru problemele lor. Dati-va singuri raspunsul si inchipuiti-va ca puneti aceasta intrebare unui chirurg pe cord…

Am aflat ca poate ceea ce mananc ma influenteaza dar pentru ca sunt nenumarate concepte despre hrana sanatoasa, am ales acum cativa ani sa ma ghidez dupa ceea ce simt ca face bine corpului meu si nu sa ma “bag intr-un sertar” de alimentatie la moda. Insa ceea ce ii facea bine sau rau corpului meu nu imi era prea usor de descoperit de una singura. Si uite asa am gasit oameni care sa ma ghideze si cu care sa caut ce imi face bine si ce nu imi face bine. Si asa, impreuna cu Claudia Buneci am descoperit ca am o intoleranta la gluten si ca imi face deasemenea bine sa evit lactatele… bineinteles ca alimentatia mea este “curata”, pe cat posibil fara pesticide, fara conservanti, fara hormoni, etc… Am descoperit o alimentatie “croita” pe nevoile corpului meu si invat sa o ajustez in functie de ceea ce simte sau are nevoie corpul meu. De la prietena mea Anna Ghica am inteles si mai multe lucruri despre echilibrare hormonala si despre ce inseamna sanatate. E o cunoastere profunda a corpului meu si e foarte interesant.

Apoi am aflat ca unele rezerve s-au redus sau lipsesc din corpul meu. Despre ele chiar nu aveam cum sa stiu, oricat de multe as sti si eu. Acestea le-am aflat in discutiile cu doua doamne doctor care privesc lucrurile holistic si nu doar pe bucatele: dna. dr. Daniela Busneag si dna. dr. Ruxandra Constantina. Adica aceste doamne doctor – tare dragi mie si carora sunt foarte recunoscatoare ca exista – pot sa puna cap la cap mai multe informatii despre o persoana si fac legaturi din mai multe domenii si zone ale corpului, intelegand functionarea complexa a corpului si legatura lui cu subconstientul. De cand le cunosc ma simt in sfarsit ca am cu cine sa ma sfatuiesc. Asadar cu ajutorul acestor doamne minunate am aflat ce suplimente alimentare naturale sa iau ca sa vindec carentele si urmarile stresului prelungit asupra corpului meu.

Pe parcursul acestui proces am facut cu Adina Luca terapie bowen, cu Laura aura reading, cu minunata mea prietena Aura am facut healing touch, cu un prieten coach, Ioan Nicut, m-am sfatuit de cateva ori, cu o doamna draga si priceputa – Liliana – am facut masaj, cu Gabi Urda am legat o prietenie dincolo de hainele la care ea se pricepe atat de bine dar mai ales prin legatura cu energia feminina si cu autocunoasterea si cu cativa alti oameni dragi care cu gandul lor bun si cu prietenia lor mi-au spus cuvintele potrivite la momentul potrivit. Si sunt sigura ca am sarit pe cineva fara intentie…

Toate aceste lucruri au venit pe fondul dorintei mele de a aprofunda aceasta conectare cu mine insami, de a-mi lua in considerare nevoile mele, de a mi le implini, de a-mi fi eu mie cea mai buna prietena a mea… si – foarte important – de a fi femeia adulta in conectare cu propria energie feminina, asa cum sunt eu facuta sa fiu. A fost si inca este o intentie profunda pe care mi-am gasit-o eu si in care am avut incredere inca de la inceputul procesului meu. Si stiu ca inca sunt multe lucruri de descoperit… Meditatia ma ajuta enorm si simt ca in sfarsit pot si eu sa imi ascult meditatiile ca si cum nu ar fi vocea mea inregistrata ci vocea cuiva care imi face foarte bine – asa cum imi tot spun clientii care le-au cumparat de pe site si le tot asculta.

Si iata-ma un an mai tarziu: analizele normalizate, obiceiuri alimentare potrivite corpului meu – fara frustrari – cu vitalitate si bucurie de viata, cu aprox. 10 kg mai putin, chestiune care a venit firesc din toate schimbarile facute in mine, am inceput sa fac sport, sa alerg – pentru cine nu stie, chiar m-am “chinuit” sa gasesc un sport potrivit pentru mine timp de 25 de ani – si am reinceput sa dansez tango asa cum imi doresc de vreo 15 ani adica sa ma pot dedica si dansului. Iata ca am reusit acum sa ii fac loc in viata mea.

Am descris pe scurt povestea mea pentru ca as vrea sa dau mai departe increderea ca poti “muta muntii” prin pasi mici si cu ghidaj intelept. Este o intelepciune pe care am capatat-o in ultimii ani: sa am incredere in intentiile mele profunde ca astfel le dau putere si ele cresc. Si intentia mea profunda este sa fiu o femeie sanatoasa si plina de vitalitate si de bucurie de viata. Si cand intentia este clara lucrurile se aliniaza conform ei.

Sa va fie de folos si inspiratie!

Un răspuns

Ana spune:

2017/07/27 la 5:19 pm

Ce frumos povestești despre drumul tău către tine. Mă bucur tare mult că ți-am făcut cunștință cu trei dintre doamnele menționate de tine 🙂

Autentifică-te pentru a răspunde