Pe tacute… am lipsit o saptamana. Am fost intr-o tabara unde mi-am incarcat bateriile si as spune ca a fost una dintre vacantele cele mai frumoase din viata mea… de pana acum 🙂 Vestea este ca am reinceput sa dansez tango argentinian si am fost intr-o tabara de tango cu un concept foarte special, ca un retreat. Am inflorit.
Simt ca am atins o etapa importanta si un rezultat (intermediar) al cautarii mele despre feminitate si ma bucur sa povestesc putin din ceea ce simt acum. Am decis sa scriu pentru femeile dintre voi care sunteti preocupate sa va simtiti si bucurati de energia voastra feminina. Pentru cele care stiu ca au ajuns deja la apogeul feminitatii si simt ca nu au nevoie de mai mult sunt poate mai potrivite alte articole de pe blogul meu. 🙂
As pune insa lucrurile in context…
Dupa cum multe dintre voi stiti, de cativa ani lucrez in sedinte individuale si in sesiuni de grup in majoritatea covarsitoare cu femei. De cele mai multe ori tema principala a clientelor mele este reconectarea cu feminitatea, regasirea lor ca femei, intelegerea a ceea ce inseamna exprimarea cu bucurie si libertate a feminitatii. Sigur ca cele mai multe intai au expus ceea ce nu le place la viata, la relatiile lor, au vorbit despre lipsa bucuriei de viata, a conectarii cu corpul, etc. Altele imi povesteau despre afectiuni genitale si descopeream impreuna rani sufletesti legate de perceptia nociva inconstienta asupra feminitatii si sexualitatii, provenite bineinteles din tabu-izarea acestui subiect in societatea noastra, in familiile noastre, etc.
Secretul e ca aproape totul vine pe aceeasi frecventa cu mine, cu cautarile mele, cu descoperirile mele, cu subiectele care ma preocupa. Si adevarul este ca de cativa ani am tot facut descoperiri si am tot cautat in directia feminitatii mele si a exprimarii mele. Am facut pasi multi, am lucrat cu mine, am facut terapie, am participat la grupuri si am schimbat multe in perspectiva mea de viata. M-am lasat inspirata bineinteles si de voi si tare bine mi-a facut, pentru ca inspiratia voastra a fost imboldul de a cauta si mai profund. Implicit experienta mea este acum inspiratie pentru multe femei si ma bucur ca pot da mai departe cui i se potriveste. Cautarea aceasta a feminitatii include multe domenii din viata si rezultatele au venit fiecare la momentul lui. Ar fi mult de scris la fiecare subiect…
Apropierea de corpul meu s-a petrecut mai intai odata cu nasterile copiilor mei si respectiv cu alaptarea. Atunci am simtit prima data o recunostinta inimaginabila pentru corpul meu, pentru ca a fost capabil sa adaposteasca si sa hraneasca doua minuni, copiii mei. Atunci am inceput sa imi privesc corpul ca pe ceva valoros ce mi-a fost dat. Mai tarziu, cand mi-a fost descoperita o rana pe colul uterin, am inceput sa dezgrop mai multe rani sufletesti vechi legate de sexualitate si am lucrat mult cu acceptarea corpului meu. Rana mea este vindecata acum si ii multumesc corpului meu pentru cat de frumos a colaborat cu subconstientul meu… si cu Dumnezeu. 🙂
M-am apropiat timid de subiectul sexualitate-senzualitate-intimitate mai ales atunci cand am descoperit amploarea si greutatea convingerilor nocive care defineau spatiul din care eu “ma bucuram” de senzualitatea mea. Una dintre descoperirile importante a fost sa imi permit ca placerea si bucuria sa faca parte si din viata mea. Stiu din conversatiile cu multe cliente ca una dintre cele mai nocive convingeri ale femeilor in ceea ce priveste relatia de cuplu si sexualitatea este ca femeia trebuie sa se supuna si ca placerea este doar a barbatului. Taaaare greu de dus astfel de convingeri si cu implicatii in toata relatia de cuplu. Secretul este ca si barbatilor le este greu sa duca o astfel de povara si nici pe ei nimeni nu ii invata ca e buna colaborarea. Ii invata sa fie “barbati adevarati, nu muieri”… apasatoare treaba. De aceea pledez eu pentru comunicare si empatie in relatie, pentru ca o relatie de cuplu poate fi loc de vindecare sufleteasca atunci cand amandoi partenerii sunt cu adevarat parteneri.
La joaca am renuntat de mult, atunci cand pe la 6 ani am devenit brusc un om mare cu intelegere pentru problemele grave ale celorlalti si renuntare la sine. Asa a fost contextul meu, nu e nimeni vinovat. Dar am inteles in ultimele luni ca as fi avut nevoie de empatie si sa imi exprim emotiile si nu sa mi le reprim. Am invatat sa imi reprim partile mele profunde, emotiile, gandurile, dorintele si nevoile si greu mi-a fost sa deschid cea mai mica usita in armura pusa deasupra. Acum usa asta a devenit din ce in ce mai poarta dar drumul a fost greu si inca mai este de parcurs.
Din fericire am avut bucuria pentru muzica totdeauna – e adevarat ca in cele mai multe cazuri mi-am reprimat-o si pe aia dar cred ca muzica a ramas prin celulele mele pentru ca de-a lungul timpului le-am simtit dansand in tacere la ascultarea unor muzici. La un moment dat, acum multi ani, am descoperit ca exista tangoul argentinian si, desi in tango descoperi profunzimi o viata, am simtit inca de la inceput ca acolo e ceva care ma atrage. La inceput par sa fie reguli rigide, sau asa pareau acum 12 ani cand chiar am inceput cursurile de tango. Pe parcurs am descoperit conectarea si bucuria muzicii si a exprimarii muzicii prin dans… si inca mai descopar.
Iar ceea ce s-a intamplat la inceput de iulie in retreat-ul meu de tango a fost magic: am dansat la nesfarsit si daca nu erau tangouri clasice, erau muzicile mele preferate. Tangoul este un dans de conectare, dupa cum ii spune fetita mea pare sa fie un corp cu 4 picioare. Initial oamenii vad un leader – de obicei barbatul – si un follower – de obicei femeia, dar am vazut si exceptii. Cu timpul dansatorii descopera bucuria conectarii in imbratisare, prin muzica si prin improvizatia dansului. Din afara poate ca nu se vede ce se simte inauntru, faptul ca un cuplu de dansatori simte bucuria muzicii si o impartaseste in cateva dansuri face timpul sa stea in loc. Si sunt foarte recunoscatoare ca am inceput sa simt in corp bucuria muzicii in acest fel. Este o libertate pe care mi-am luat-o in viata mea, dar acum, dupa acest retreat intensiv – cu lectii de dans, conferinte, meditatii si muuult dans – simt ca am atins o etapa noua din viata mea.
Simt sa spun ca in acest proces atat de personal de descoperire de sine am investit mult… am lucrat mult in terapie cu mine si inca mai lucrez. Am lucrat in grupuri de constelatie, in regresie, cu tot felul de tehnici, bineinteles cu Theta Healing lasandu-ma in mainile unor oameni dragi in care am mare incredere. Am stat in meditatie. Am respirat. Am participat la cursuri de formare care ma ajuta si in lucrul cu clientele si clientii mei dar mai ales ma cresc pe mine. Am lucrat eu cu mine si m-au ajutat mult meditatiile mele ghidate, si ele se refera la a te descoperi pe tine insati in modul cel mai potrivit tie si nu neaparat in directiile in care am mers eu. Meditatiile create de mine, si aici ma refer in mod special la cele legate de feminitate (Meditatiile „Atractia Feminitatii”) dar si cele referitoare la crearea viitorului (de ex. Meditatia “Eu peste 1 an”), vor sa activeze acele parti sanatoase din fiecare care ne folosesc ca niste aripi pentru a merge in directia visului nostru, catre menirea noastra. De asemenea o alta directie este aprecierea corpului si a crea o stare de incredere in propriul corp – de exemplu am creat si ascultat de mai multe ori aceasta meditatie acum ceva mai mult de jumatate de an cand ma inscrisesem la o cursa de alergare (de asta nu v-a spusesem inca… 🙂 ) si nu stiam inca despre mine ca pot sa alerg 11 km, atunci chiar nici nu puteam asa de mult. Si totusi corpul meu, cu ajutorul subconstientului care a primit mesajul meu pozitiv, ca e capabil si ca e iubit, a colaborat si a alergat acea cursa si apoi de mai multe ori distanta respectiva.
Imi spunea acum o vreme profesorul meu de tango ca in dans “lasi iedul sa zburde cu bucurie” si mie mi-au dat lacrimile pentru ca eu inca nu lasasem iedul meu interior sa zburde, nu simteam ca poate sa zburde, ma intrebam daca mai stie sa zburde. Am privit cu mare bucurie de-a lungul anilor cum sotul meu si copiii mei au joaca si bucuria in ei si ma gandeam cu drag ca ei sa nu si le piarda. Incercam sa ii urmez, am zis ca poate prin imitatie se ia si la mine si le sunt recunoascatoare pentru exemplul lor atat de viu si prezent in viata mea. Undeva tare adanc imi ziceam ca vreau si eu bucuria mea interioara, vreau si eu joaca mea, iedul care vrea sa zburde cum vrea el. Si iata-l acum ca zburda!
Voi ce simtiti, cum se simte la voi cautarea aceasta, care este drumul vostru de cautare a feminitatii, cum te exprimi tu, si tu, si tu…? Ce te-a ajutat pe tine pe acest drum al tau, personal?
Sunt sigura ca mai am multe descoperiri minunate de facut si stiu ca nu s-a incheiat cautarea mea, ca nu am atins inca apogeul feminitatii si al bucuriei de sine dar ma simt acum ca am atins o piatra de hotar. Si vad cum munca mea cu mine a fost cu folos si simt rezultatele. La mine si la femeile din jurul meu.
Va dau aici un exemplu impresionant al unei femei minunate, Corina, o clienta draga si care a folosit si meditatiile despre care va spun mai sus, care mi-a scris de curand acest mesaj:
„Draga mea Oltea,
Trăiesc o mare sărbătoare. Și am inima plină de bucurie și recunoștință. Mă înclin în fața ta cu energia Hoaștei. Sunt la MENSTRĂ. Azi, a treia zi (după un an și 3 luni de pauză). Energia care mă păstorește de ceva timp are un rafinament pe care eu nu l-am mai gustat până acum. Imi simt puterea. Echilibrul. Miezul moale. Știam că menstra va veni. Am simțit-o. Ceea ce am simțit în sufletul meu este trăit și de corpul meu de femeie.
Recunoștința mea nu are margini. Impărtășesc această minune din viața mea cu tine pentru că ai avut un rol important în procesul meu. Această vindecare (fără niciun medicament) vorbește despre puterea și energia feminină, despre înțelepciunea corpului nostru de femei…
O prețuire aparte îi port si dnei doctor Daniela Bușneag. Am urmat tratamentul cu tincturi naturale și știu că m-a ajutat mult informația din plantele prescrise de dânsa, de asemenea. Dacă o mai inviți pe dna doctor la vreun eveniment (sau în orice alt context) cu mare drag poți să vorbești despre procesul meu de vindecare ca mărturie pentru alte femei. Este unul din modurile mele de a mulțumi.
Te îmbrățișez cu mare drag. Ne revedem cu bine,
Corina”
Multumesc tuturor celor care m-au insotit si inspirat pana acum si in sedintele individuale si in evenimentele “Seara de Vindecare Interioara pentru Femei”… Am simtit intotdeauna cum energia grupului creste puterea fiecareia dintre noi de a se descoperi si de a vindeca ranile sufletesti ascunse. Si inspiratia pentru a crea meditatiile ghidate a venit din cautarile mele si din inspiratia primita de la voi, sunt foarte recunoascatoare… Sa va fie in continuare de folos si cu bucurie!